Mă credeți când vă zic că astea-s unele dintre cele mai bune simple lucruri pe care le poate face un om de-a lungul vieții sale? Mă credeți, nu mă credeți, aia e, oricum îs singurele două variante. Mizez pe prima, așa că urmați cu încredere instrucțiunile.
INGREDIENTE
– 130 grame făină integrală (nu e obligatoriu, e de preferat, vă povestesc mai jos ce și cum)
– 75 ml apă
– o lingură ulei (măsline)
– sare după ochiul și sufletul vostru
Asta e tot. Atât și nimic mai mult. Însă vă mai trebuie un sucitor. Ar putea fi și o sticlă, dar cred, totuși, că veți folosi un sucitor. Al vostru.


Am câteva observații de făcut, înainte de a explica tot procesul tehnologic pe care l-am urmat aici.
– ulei de măsline, neapărat
– poate fi și alt tip de făină, însă gramajele or să difere, asta pentru că în funcție de tipul făinii apa poate fi absorbită diferit, important e să nu vi se prindă de mână la final
– poate fi și alt tip de făină, însă gustul ăsteia integrale, în cazul acestor lipii, mi se pare că e cu vreo 3 clase peste orice făină obișnuită, dar asta intră la opțiuni personale
– nu lăsați foarte mult lipia în tigaie, uitați-vă la poza finală, când ajunge la nuanțele alea maronii e bine să fiți pregătiți să o scoateți
– gustați din prima lipie și apoi decideți dacă lăsați mai mult sau o scoateți mai repede
– dacă vreți să faceți mai multe, e simplu, dublați cantitățile
– din gramajul de mai sus eu am făcut 4 lipii mici, dar pot fi făcute și două

Am pus într-o strachină făina (integrală), am adăugat lingura de ulei (măsline), apa, sarea după ochi (dacă nu aveți ochi la sare s-ar putea să aveți o problemă, în general, putem vorbi despre asta, însă până la discuție folosiți instinctul), apoi am amestecat totul cu o furculiță până când toate ingredientele s-au încorporat. După care, în faza asta, furculița dispare și intervine mâna. Aia cu care frământați.
Foarte puțin frământați, cu podul palmei, să zicem vreo 20 de secunde. Nu e nevoie de mai mult. O să vă iasă un gogoloi din care eu am scos patru turte. Voi puteți scoate două. Depinde și de mărimea tigăii, depinde și de cât timp aveți a vă juca cu ele. Important e ca la final tot aluatul ăsta să nu fie lipicios, să vi se desprindă ușor de pe degete. După ce l-ați frământat, lăsați aluatul acoperit cu un prosop vreo 10 minute. După care vă puneți iar pe treabă.
Pe primul gogoloi (din cele patru) l-am pus la întins, pe masă, acolo unde am mai turnat înainte puțină făină luată cu vârful degetelor. Am întins cu sucitorul, a ieșit o clătită micuță, apoi am turnat puțin ulei de măsline în palmă pe care l-am trecut peste toată turta asta (puteți folosi o pensulă). De aici încolo împachetați turta fix ca în imaginea de mai jos, în ordinea asta. Cu mențiunea, foarte importantă, că la mijlocul operațiunii, adică după ce o împachetați pe lung (poza 3), mai treceți peste ea cu încă un strat subțire de ulei.

După ce ați făcut acest pătrățel mic vă puneți iar pe întins cu sucitorul. Probabil o să vreți să scoateți o formă rotundă în final. Haideți s-o luăm încetișor. Dacă sunteți la început n-o să vă iasă. Însă forma turtei ar trebui să fie ultima voastră problemă. Întindeți-o suficient cât să nu se rupă, e tot ce contează, apoi o puneți în tigaia încinsă la foc mediu. Nu știu să vă zic exact cât s-o țineți. Puțin. Cât să prindă punctele alea de culoare maronie. Dacă o lăsați mai mult, o să fie tare. Și e păcat.
Dacă faceți mai multe încât să rămână și pentru a doua zi, rogu-vă, puneți peste ele un prosop. O să vă puteți bucura la fel de mult de ele.
Merg de minune cu humus. Sau cu dulceață. Sau cu zacuscă. Sau simple, fără nimic. Sau cu orice vreți voi în loc de pâine. Eu am găsit un magazin cu specific italian și am luat brânză de vacă cu trufe și roșii uscate. Am pus niște cimbru verde pe deasupra, am băut
un pahar de vin o țuică și am adormit fericit.
lipii făină integrală