Cunoscut şi sub numele de alună amară, miezul sâmburelui de caisă, care rămâne după strivirea învelişului dur, este folosit din timpuri străvechi pe post de medicament. În medicina chineză, seminţele amărui de caisă, cu mirosul lor caracteristic, de migdală, sunt un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronşita, emfizemul sau tusea cronică. De asemenea, era şi este folosit pentru menţinerea tinereţii biologice. Se spune că cinci sâmburi administraţi zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate şi fericire la viaţa celui care îi consumă. Studiile moderne, la rândul lor, confirmă extraordinarele proprietăţi medicinale ale sâmburilor de caise, care se pare că le întrec şi pe cele ale caisei propriu-zise. Miezul sâmburilor de caise este indicat la copiii peste cinci ani, slabi, inapetenţi, constipaţi şi în cazul adulţilor care suferă de polihipovitaminoze, astenii, carenţe de calciu, fier şi magneziu. Se recomandă câte 10-15 sâmburi pe zi, în cure de 12 zile. Potrivit Societăţii Americane de Prevenire a Cancerului, vitamina B17 previne şi tratează, de asemenea, tensiunea arterială şi ameliorează durerile provocate de artrită.
Miezul de nucă, alunele şi fisticul
Este indicat în bolile cardiovasculare, în diabet, în afecţiuni ale glandei tiroide, în tulburări de creştere şi pentru întărirea sistemului imunitar. Tratamentul a mai dat rezultate şi în cazul şcolarilor cu dificultăţi de memorare şi în cazul femeilor care alăptează. Miezul de nucă are în compoziţia sa lipide, glucide, acizi nucleici, minerale (iod, calciu, potasiu, zinc, sodiu şi magneziu) şi vitamine din complexul B. Terapia cu miez de nucă constă în consumarea a câte 100g de nuci pe zi, timp de o lună. Alunele conţin vitaminele A, B1, B2, C şi minerale, printre care fier, fosfor şi potasiu, o cură constând în 15 alune pe zi, timp de cinci zile, fiind indicată în anemie, astm bronşic, diabet şi în boli pulmonare, iar studiile au arătat că au capacitatea de a dizolva calculii renali şi pe cei din vezica urinară. Fisticul conţine vitamine din complexul B şi acid folic, esenţiale pentru menţinerea sănătăţii inimii, dar şi antioxidanţi care luptă împotriva radicalilor liberi, prevenind îmbătrânirea. Seleniul este unul dintre antioxidanţii regăsiţi în fistic. Conţine luteină, care este un carotenoid important ce ajută la creşterea sistemului imunitar, dar şi a sistemului reproductiv.
Sâmburii de măsline
Măcinaţi fin, sâmburii de măsline sunt buni pentru purificarea sângelui, revigorarea circulaţiei sanguine, revitalizarea pielii şi eliminarea impurităţilor, lăsând pielea moale şi mătăsoasă. Se crede că ar contribui şi la îmbunătăţirea fertilităţii feminine.
Sâmburii de struguri
Ajută la vindecarea enteritelor, a hepatitelor şi a infecţiilor respiratorii, fiind recomandaţi şi în cazul cardiopatiilor ischemice, al colesterolului ridicat ori pentru hipertensiune. Alzheimerul are un dușman declarat în uleiul de sâmburi de struguri. Antioxidanţii conţinuţi îl fac foarte eficient în stoparea proceselor degenerative care afectează creierul. Efectul antiîmbătrânire este dat de numitele procianidine, un agent antiîmbătrânire de 50 de ori mai puternic decât vitamina E și cu un efect de 20 de ori mai mare faţă de vitamina C. Substanţele conţinute de sâmburi împiedică dezvoltarea unor formaţiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele și adenofibroamele mamare. Uleiul din sâmburi de struguri este considerat cel mai bun medicament-aliment pentru scăderea și menţinerea la cote normale a nivelului colesterolului.
Sâmburii de rodie
Din studii recente de specialitate aflăm că o singură rodie poate oferi aproximativ 16% din doza zilnică de vitamina C şi este o sursă bogată de acid folic, vit. A, B, E, fosfor, calciu, fier, magneziu şi este recomandată pentru prevenirea bolilor cardiovasculare şi a anemiei. De asemenea, are proprietăţi antioxidante, comparative cu cele din vinul roşu şi ceaiul verde.
Sâmburii de pepene roşu
Conţin zinc, fier, Omega 6, proteine şi fibre care se absorb uşor. Pe lângă efectul antioxidant, sâmburii consumaţi ca atare sunt diuretici şi protejează împotriva pietrelor la rinichi, ajutând şi sistemul cardiovascular, întrucât conţin şi o substanţă chimică, numită cucurbocitrină, care dilată capilarele şi reglează tensiunea arterială. Sâmburii de pepene mai conţin seleniu, grăsimi esenţiale şi vitamina E, care luptă împotriva radicalilor liberi.
Seminţele de măr
Conţin şi ele, ca şi caisele, o mare cantitate de vitamina B17 (amigdalina), arma anticancer după cum releva studiile. Aşadar, când mâncaţi un măr nu mai aruncaţi seminţele pentru că zece seminţe pe zi asigură necesarul de iod al unui adult, spre exemplu. Mai conţin şi acid cianhidric, foarte folositor în digestie.
Sâmburii de lămâie
Sunt vermifugi (contra oxiurilor) şi febrifugi (scad febra). Mărunţim şi zdrobim coaja, pulpa şi seminţele de la o lămâie (dacă are seminţe prea puţine, mai luăm seminţe de la alte lămâi), le punem la macerat timp de trei ore în 100 ml apă cu miere. Apoi strecurăm, storcând bine compoziţia, şi o bem seara la culcare.
Sâmburii de cireşe
Pernuţa cu sâmburi de cireşe, denumită şi pernuţa anticolici, a fost folosită din cele mai vechi timpuri în Elveţia. Elveţienii s-au bazat pe proprietăţile terapeutice ale acestui produs datorită capacităţii de înmagazinare atât a căldurii cât şi a răcelii, care poate fi folosită la alinarea durerilor de diferite tipuri. Este foarte des folosită pentru tratarea durerilor datorate colicilor la sugari, este remediul natural pentru tratatea durerilor de rinichi, durerilor de burtă /menstruale, tratează 100% natural dureri de spate, dureri reumatice sau dureri musculare. Utilizarea este foarte simplă: pernuţa se încălzeşte într-un cuptor cu microunde sau cuptor simplu. Căldura emanată de pernuţă ajută apoi în principal la durerile de burtă, cervicale, musculare precum şi la dureri de cap şi de încheieturi. Ţinută la congelator câteva ore, pernuţa poate fi folosită la entorse sau în cazul vânătăilor cauzate de lovituri.
