Ceaiul turcesc

Astazi, pentru ca se apropie weekend-ul, ne vom apropia si noi un pic de taramurile noastre si vom invata cum sa preparam un ceai turcesc.

In timp ce chinezii si indienii se mandresc ca au descoperit si folosit ceaiul de mii de ani, turcii si-au dezvoltat un mod propriu de a prepara si a bea ceaiul negru (Çay in turca sau Camellia sinensis in limba latina), care a devenit un mod de viata pentru bogata lor cultura. Cand mergi in Turcia, ceaiul sau cafeaua (cel putin la fel de cunoscuta) va vor fi oferite ca semn de prietenie si ospitalitate, oriunde si in orice moment, inainte sau dupa orice masa.

Atunci cand Imperiul Otoman s-a prabusit, in 1923, turcii au avut o problema in a-si pastra traditia cafelei mocca (adusa din Peninsula Arabica, care si-a luat numele dupa portul yemenit Mocha), deoarece cafeaua a devenit o marfa de import, evident, destul de scumpa. Astfel, privati de traditionalul stimulent, turcii au inceput sa bea ceai.

Productia de ceai in Turcia a inceput sa se dezvolte cu precadere in primii ani ai Republicii, de-a lungul regiunii de est a Marii Negre. Multe din plantatiile de ceai sunt grupate in jurul orasului Rize, si din zona granitei cu Georgia pana la Trabzon.  In anul 1947 prima fabrica de ceai a fost construita in orasul Rize, iar in anul 1965 productia de ceai uscat a ajuns la nivelul consumului intern al tarii.

Ceaiul turcesc este foarte aromat si concentrat pentru a fi servit in cesti mari sau cani, de aceea intotdeauna  va servit in pahare delicate, sub forma de cupa de lalea (cu margini aurite) pe care trebuie sa le tii de margine, pentru a-ti feri degetele de arsuri, deoarece acesta se serveste foarte fierbinte.  Puteti adauga cuburi de zahar, dar niciodata lapte si il puteti servi slab (mai deschis la culoare) sau tare (inchis), in functie de preferinte, ajunstand cantitatea de apa fiarta pusa peste ceaiul initial, care este foarte puternic. Bautorii de ceai impatimiti din Turcia se duc de obicei la cafenele si ceainarii, unde servesc ceaiul din samovar (Semaver in turca) pentru a-si putea reumple paharele singuri, ori de cate ori vor.

Pentru a prepara ceaiul trebuie sa folosim un ceainic turcesc (Caydanlik), care se aseamana cu samovarul, si care este format dintr-un vas  mic asezat peste un vas de dimensiuni mai mari.

• 4 lingurite de frunze de ceai turcesc
• 2 lingurite de apa
• 3 cesti de apa rece

Puneti cele trei cesti de apa la fiert, in vasul cel mare. Puneti frunzele de ceai, alaturi de cele doua lingurite de apa, in ceainicul mic, pe care il asezati deasupra celui mare. Lasati apa din acesta sa ajunga la fierbere, la foc mediu, apoi opriti focul, lasand ca apa sa se “linisteasca” timp de cinci minute * .  Apoi turnati jumatate din apa fierbinte, peste frunzele de ceai, in ceainicul mic, lasandu-le timp de cinci minute sa se infuzeze **. Apoi turnati ceaiul in paharele de ceai, folosind o strecuratoare mica. Umpleti cate jumatate din paharele de ceai cu ceai infuzat, restul completandu-le cu apa fierbinte din vasul cel mare. Folosind aceasta reteta veti obtine 4 portii de ceai, servite in pahare de ceai.

* Daca veti turna apa fiarta peste frunzele de ceai imediat, ceaiul isi va pierde din vitaminele continute.
** Daca veti prelungi perioada de infuzie, gustul ceaiului va deveni amarui. De asemenea, pentru a va bucura la maxim de experienta concumarii ceaiului turcesc proaspat preparat, acesta trebuie consumat intr-o jumatate de ora de la infuzare.

Turcia este cel de-al cincelea producator de ceai la nivel mondial (6% din productie), fiind de asemenea ce-a de-a patra tara in clasamentul consumului per cap de locuitor (2,1 kg de ceai).

sursa: http://www.ceaiul.ro/ceaiul-turcesc/